David Popovici (21 de ani) se află zilele acestea la Monaco, la invitația Prințesei Charlene și a Prințului Albert. Cvadruplul campion mondial a vorbit pe larg despre carieră și experiențele sale într-un interviu acordat televiziunii naționale din Monte Carlo.
David Popovici a dezvăluit că a ajuns în Principat la invitația familiei regale, cu care a legat o relație specială.
„Am fost invitat la prânz de Prințul Albert și Prințesa Charlene. Ne-am cunoscut acum un an, cred că ne-am conectat. Ea a fost înotătoare profesionistă, avem o mulțime de prieteni comuni, așa că vorbim chestii de tocilari despre înot! Este o plăcere să îi cunosc. Sunt niște oameni extraordinari”, a dezvăluit campionul olimpic motivul vizitei sale în Principat, în cadrul unui interviu pentru TV Monaco.
Despre emoții și frică: „Unul dintre puținele momente în care ne simțim cu adevărat vii”
Românul a acordat un interviu de 22 de minute, în care a rememorat debutul în înot, primele competiții importante și experiența de la Tokyo, unde a participat la Jocurile Olimpice la doar 16 ani. Întrebat ce iubește și ce detestă la înot, David Popovici a dezvăluit că cele două trăiri sunt, ciudat, identice.
„Recent, m-am gândit la asta… și mi-am dat seama că ceea ce îmi place cel mai mult și ceea ce urăsc cel mai mult sunt același lucru E puțin ironic. Înainte de o cursă olimpică, înainte ca numele nostru să fie strigat… ne adunăm toți, finaliștii, în vestiar. Stăm acolo douăzeci de minute. Apoi ne aliniem și, unul câte unul, numele nostru este anunțat.
În acel moment, salutăm publicul, ne udăm puțin corpul… Este un moment de anticipare incredibil. Știm că milioane de oameni ne privesc la televizor, prieteni din toată lumea Cred că este unul dintre momentele în care simțim cel mai mult emoția. Ca sportivi, este momentul în care ne este cel mai frică. Și, în același timp… este unul dintre singurele momente din viață în care ne simțim cel mai vii.
Este înfricoșător, există presiunea, mass-media, așteptările… este neplăcut. Dar suntem atât de concentrați… încât nici măcar nu avem timp să fim pe deplin prezenți în acel moment. Este unul dintre cele mai dificile momente din înot, dar și unul dintre cele mai frumoase. Cred că asta ne formează personalitatea. Și este unul dintre secretele succesului”, a spus David Popovici.
Fluiditatea, „secretul” stilului său
Campionul mondial a explicat și modul în care își dezvoltă tehnica.
„Ei bine, în afară de răspunsul obișnuit – da, trebuie să te antrenezi mult, să simți apa, să repeți iar și iar – am un răspuns mai poetic, care funcționează în cazul meu. Pentru mine, trebuie pur și simplu să te lași purtat, să fii tu însuți, să ai încredere în apă… și apa va avea încredere în tine în schimb. Așa devii fluid în apă. Este ușor de spus, dar foarte complicat de realizat.
Cu cât înotul pare mai ușor din exterior, cu atât mai mult efort este necesar în realitate pentru a reuși, știi. Și apoi este antrenorul meu, pe care l-am întâlnit la vârsta de 9 ani.
Am mare noroc că l-am întâlnit, iar noi lucrăm împreună și astăzi. El avea o viziune asupra stilului meu: nu a încercat niciodată să-l schimbe, ci mai degrabă să-l îmbunătățească. Alți antrenori ar fi putut vedea un copil dezorganizat, cu prea multă energie, cu brațele prea lungi… el a văzut potențialul.
Îi sunt foarte recunoscător pentru că a crezut în mine și mi-a dat aripile necesare pentru a zbura. Mă simt ca și cum eu aș fi mașina, iar el GPS-ul. Dacă vreau să ajung undeva, nu știu cum să ajung acolo — el îmi indică drumul pe care trebuie să-l urmez. Există o viziune, iar apoi trebuie să fii tu însuți, să ai încredere în apă… și să te antrenezi mult”, a răspuns David Popovici.
Înotătorul a vorbit cu emoție despre aurul olimpic de la Paris: „Pe hârtie, medalia olimpică de aur de la Paris este cea mai importantă. Dar ceea ce îmi amintesc cel mai bine este momentul de pe podium… când a răsunat imnul României și am văzut steagul ridicându-se mai sus decât cel al SUA. A fost un moment de identitate națională, de mândrie națională. Ar fi trebuit să plâng, dar am vrut să rămân «puternic» . Este singurul meu regret. Dacă voi obține o medalie de aur la Los Angeles… de data asta voi plânge, cu siguranță!”.
