Într-o perioadă în care dezbaterea publică privind impactul social al jocurilor de noroc este tot mai intensă, iar măsurile de protecție pentru jucătorii vulnerabili sunt necesare, realitatea arată că sistemul actual al autoexcluderii este departe de a fi eficient. Pe hârtie, autoexcluderea este un mecanism de protecție menit să ajute persoanele care doresc să își blocheze participarea la jocurile de noroc. În practică, însă, multiple probleme administrative și legislative generează un sistem greoi, care creează confuzii atât pentru jucători, cât și pentru organizatorii de jocuri de noroc.

Probleme administrative și procedurale

În prezent, lista transmisă organizatorilor de jocuri de noroc de către Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) include un număr de peste 24.000 de persoane autoexcluse. Cu toate acestea, după sursele noastre, aproximativ 5000 dintre CNP-uri sunt duplicate, iar unele sunt eronate, ceea ce ridică semne de întrebare privind acuratețea și gestionarea eficientă a acestor date.

Mai mult decât atât, există numeroase persoane care susțin că au formulat cereri de autoexcludere care nu au fost prelucrate de ONJN. Însă, o analiză mai atentă a acestora arată că multe dintre cereri sunt incomplete, având diverse omisiuni administrative, precum lipsa semnăturii, lipsa copiei cărții de identitate, lipsa ambelor documente (cerere și CI). Acest aspect nu este o culpă a ONJN, având în vedere faptul că instituția nu poate prelucra și valida cereri incomplete, întrucât acest lucru ar deschide ușa unor abuzuri și falsificări.

Cereri de autoexcludere completate fără acord

Suntem informați că există deja cazuri documentate în care persoane s-au plâns că cererile de autoexcludere au fost completate fără acordul lor, ori că au fost greșit informați și nu au înțeles că prin completarea cererii își pierd accesul la toate formele de joc de noroc din România, și nu doar la o anumită sală, organizator sau tip de joc.

ONJN avea obligația, până la modificarea cadrului legal sau adoptarea unei proceduri clare, să desfășoare campanii constante de informare a publicului țintă, asigurându-se că fiecare jucător înțelege pe deplin definiția autoexcluderii, implicațiile autoexcluderii, respectiv faptul că aceasta se aplică la nivel național pentru toate formele de joc de noroc, și nu doar pentru un anumit operator sau tip de joc.

Problema cererilor de retragere din această bază de date: 40% dintre autoexcluși solicită revenirea în joc
Un alt aspect major este faptul că 40% dintre persoanele autoincluse în registrul autoexclușilor au depus cereri de retragere a autoexcluderii, solicitând să fie șterși din baza de date.

Această situație ridică două probleme esențiale care afectează atât drepturile jucătorilor, cât și obligațiile ONJN. În primul rând, Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) conferă fiecărei persoane dreptul de a solicita ștergerea datelor sale personale, iar acest principiu este reafirmat și de art. 15^1 alin. (3) din OUG nr. 77/2009, care impune respectarea GDPR în orice activitate ce implică prelucrarea datelor cu caracter personal în domeniul jocurilor de noroc.

ONJN refuză să proceseze cererile

Teoretic, ONJN ar trebui să proceseze aceste cereri de retragere a autoexcluderii, însă în practică, instituția refuză să facă acest lucru, fără a oferi o justificare clară. Refuzul de a procesa cererile de retragere contravine principiului fundamental de interpretare juridică ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus – unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. În al doilea rând, legislația actuală reglementează doar procedura de autoexcludere, dar nu și retragerea acesteia, lăsând un vid legislativ semnificativ.

Astfel, ONJN ignoră în mod flagrant dreptul fundamental al jucătorilor de a-și retrage consimțământul privind prelucrarea datelor personale, perpetuând o practică neconformă cu normele europene și generând premisele unor litigii și sancțiuni care ar putea afecta grav atât jucătorii, cât și operatorii de jocuri de noroc.

În plus, situația retragerilor cererilor mai arată un lucru important: autoexcluderea este un instrument esențial, dar eficiența sa depinde de o abordare echilibrată, bazată pe trei piloni: prevenție (educație și campanii de conștientizare), responsabilitate (reglementare clară) și sprijin (consiliere psihologică, linii de ajutor și centre specializate). Fără un sistem bine pus la punct, există riscul ca persoanele cu probleme de joc să se îndrepte către piața neagră, unde nu există măsuri de protecție sau sprijin real.

Soluția: O bază de date electronică funcțională, accesibilă în timp real

În loc să implementeze un sistem digitalizat care să permită operatorilor de jocuri de noroc să acceseze în timp real informațiile privind autoexcluderea jucătorilor, ONJN continuă să opereze cu tabele în excel, transmise manual către organizatori. Această metodă nu doar că este ineficientă, dar permite erori umane, întârzieri în actualizarea datelor și lipsa unui control riguros asupra accesului persoanelor autoexcluse.

Implementarea unei baze de date electronice centralizate ar asigura actualizarea în timp real a statutului jucătorilor autoexcluși, eliminând întârzierile și erorile umane, oferind organizatorilor acces direct și verificabil, reducând accesul persoanelor autoexcluse la jocurile de noroc, garantând respectarea dreptului de retragere a autoexcluderii conform GDPR și facilitând un sistem eficient de raportare și monitorizare pentru ONJN.

Concluzie: ONJN nu poate continua să ignore necesitatea digitalizării și modernizării sistemului de autoexcludere.

• Refuzul procesării cererilor de retragere a autoexcluderii, gestionarea ineficientă a listei
  de jucători autoexcluși și lipsa unei baze de date electronice funcționale ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea ONJN de a gestiona eficient acest domeniu sensibil.
• Este timpul ca instituția să adopte măsuri concrete pentru a asigura un sistem echitabil,
  eficient și conform cu legislația europeană privind protecția datelor.
• Dacă ONJN nu ia măsuri urgente, se expune riscului unor litigii în instanță atât cu
  jucătorii cât și cu organizatorii de jocuri de noroc, sancțiuni pentru încălcarea GDPR și pierderea încrederii publicului în capacitatea sa de a reglementa acest sector într-un mod echitabil și transparent.

Singura soluție este modernizarea urgentă a sistemului și adoptarea unui cadru legislativ clar, care să elimine ambiguitățile actuale și să ofere protecție reală jucătorilor.