În anii Războiului Rece, Berlinul era unul dintre cele mai neobișnuite orașe din lume. După război, orașul a fost împărțit între Est și Vest, iar în 1961 a apărut Zidul Berlinului – o frontieră de beton care a separat familii, străzi și cartiere întregi
În unele locuri, distanța dintre cele două lumi era de doar câțiva metri. În altele, o zonă militarizată lată de zeci de metri – cu sârmă ghimpată, turnuri de pază și patrule – despărțea complet cele două părți ale orașului.
Deși Berlinul de Vest făcea parte din Republica Federală Germania, el era complet înconjurat de Republica Democrată Germană. Orașul devenise o adevărată insulă occidentală într-un stat comunist. Până la cea mai apropiată frontieră cu Germania de Vest erau aproximativ 170 de kilometri, iar călătoria se făcea prin coridoare strict controlate.
Și totuși, în acest oraș izolat, viața pulsa cu o energie surprinzătoare. Cafenelele erau pline, bulevardele animate, iar cultura și sportul deveniseră parte din identitatea orașului.
Un simbol al Berlinului
Astăzi vorbim adesea despre ponturi pariuri sau despre biletul zilei atunci când analizăm o echipă de fotbal. Însă, în acei ani, Hertha BSC – pentru că despre ea vorbim – nu era doar o formație evaluată prin rezultate sau cote. Era un simbol al unui oraș întreg.
În această atmosferă trăia clubul Hertha BSC – echipa care reprezenta Berlinul de Vest în Bundesliga. Pentru locuitorii orașului, fiecare meci era mai mult decât o competiție sportivă. Era o confirmare că Berlinul rămâne conectat la lumea occidentală.
Hertha juca pe Olympiastadion, stadionul impunător construit pentru Jocurile Olimpice din 1936. În anii ’70, tribunele adunau zeci de mii de spectatori. În zilele de meci, orașul căpăta o energie aparte. Oamenii veneau din toate cartierele Berlinului de Vest, iar stadionul devenea locul unde identitatea orașului se simțea cel mai puternic.
Zgomotul tribunelor se ridica peste oraș și, uneori, ecoul ajungea până în cartierele apropiate din Berlinul de Est. Pentru unii locuitori de acolo, care nu aveau voie să treacă în Vest, acel sunet era singura legătură cu atmosfera fotbalului occidental.
Divizarea orașului crea situații aproape ireale. Una dintre cele mai cunoscute era pe Bernauer Strasse, o stradă devenită celebră în întreaga lume. Acolo, linia de frontieră trecea chiar prin fața clădirilor: casele erau în Berlinul de Est, dar trotuarul din fața lor se afla în Berlinul de Vest.
Est-germanii fugeau în Germania Federală
La începutul anilor ’60, oameni din apartamentele aflate în Est săreau pe fereastră și ajungeau direct în Vest, unde erau ajutați de locuitori și pompieri. După aceste evadări, autoritățile est-germane au zidit ferestrele și au evacuat clădirile, iar strada a devenit o zonă pustie, transformată într-un sector militarizat al zidului.
În timp ce în Est viața era controlată de stat și supravegheată de Stasi, în Vest orașul își trăia libertatea prin cultură, artă și sport. În acest context, Hertha devenise una dintre cele mai importante instituții ale Berlinului de Vest.
Chiar dacă echipa nu câștiga mereu trofee, simplul fapt că juca în Bundesliga și aducea marile cluburi ale Germaniei la Berlin avea o valoare simbolică uriașă.
Când a venit anul 1989 și Zidul Berlinului a căzut, orașul a redevenit unul singur. Pentru mulți oameni din Est, primele vizite în Vest au inclus locuri despre care auziseră ani la rând: bulevardele comerciale, cafenelele și stadionul unde juca Hertha.
În tribunele acelui stadion, locuitorii unui oraș despărțit timp de aproape trei decenii au putut, în sfârșit, să stea din nou împreună.
Fotbalul devenise, astfel, una dintre punțile care au ajutat un oraș divizat să se regăsească.
