Cotidianul american The New York Times a publicat un amplu articol despre Mircea Lucescu, prezentat drept cel mai titrat antrenor român și unul dintre cei mai apreciați tehnicieni din fotbalul mondial. Textul a apărut la scurt timp după decesul său și scoate în evidență influența majoră pe care a avut-o asupra acestui sport, atât din postura de jucător, cât și ca antrenor.

Citește și: Ce i-a transmis Gigi Becali lui Răzvan Lucescu. „Trebuie să intre în rol”

Articolul menționează că Mircea Lucescu s-a stins din viață la 80 de ani, la mai puțin de două săptămâni după ultimul său meci ca selecționer al României, disputat la Istanbul împotriva Turciei, în barajul pentru FIFA World Cup 2026. Moartea sa a provocat reacții la nivel global, fiind perceput ca o personalitate marcantă a fotbalului internațional.

„Lucescu a fost, incontestabil, o legendă a fotbalului. Ca jucător, a fost căpitanul echipei României la Cupa Mondială din 1970 și a câștigat șapte titluri de campion cu Dinamo București. Moștenirea sa este, însă, o remarcabilă carieră de antrenor de 47 de ani, în care a câștigat 38 de trofee. Totuși, aceasta a început mai degrabă din întâmplare decât din voință proprie”, au notat jurnaliștii de la New York Times.

Publicația îl caracterizează drept „incontestabil o legendă a fotbalului”, insistând atât asupra parcursului său ca jucător, cât și asupra celui de antrenor. În perioada în care a evoluat pe teren, a fost căpitanul naționalei României la 1970 FIFA World Cup și a obținut mai multe titluri de campion cu FC Dinamo București, rezultate care i-au consolidat locul în istoria sportului românesc.

Cariera sa de antrenor, desfășurată pe durata a aproape cinci decenii, reprezintă însă principalul reper al activității sale, perioadă în care a acumulat 38 de trofee. Jurnaliștii americani evidențiază faptul că debutul său în antrenorat a fost unul neașteptat, fiind influențat de contextul dificil de după 1977 Vrancea earthquake, moment care i-a schimbat traiectoria profesională.

De asemenea, materialul pune accent pe rolul său în dezvoltarea fotbalului românesc, inclusiv prin calificarea echipei naționale la UEFA Euro 1984, considerată una dintre performanțele importante ale „tricolorilor”. Totodată, este subliniată capacitatea sa de adaptare și longevitatea, care i-au permis să obțină rezultate de top în diverse campionate și țări.