Ultramaratonistul Andrei Roșu, 49 de ani, sportiv de anduranță intrat în Cartea Recordurilor, antreprenor, speaker motivațional și activist social, a povestit cum a decurs experiența lui de rezervist mobilizat pe ”repede înainte” de MApN pentru exercițiile desfășurate zilele acestea în România.

”Azi dimineață la 7:55 m-am prezentat conștiincios la unitatea militară menționată pe «ordinul de chemare a rezerviștilor». Ca în orice astfel de proces bine organizat, locația nu este în apropierea domiciliului, ci în partea opusă a orașului — la doar 50 de minute și două mijloace de transport în comun.

M-am pus disciplinat la coadă, de maximum 100 de persoane, în fața unității militare.

Ca paranteză (și ca să dau un mic spoiler): două ore mai târziu, coada era zero. Probabil că toată lumea a presupus, ca mine, că «ora 08:00–20:00» nu este un interval în care te poți prezenta oricând, ci timpul efectiv pe care îl vom aloca pentru «exercițiul / antrenamentul de mobilizare».”

Pregătirea pentru ziua de mobilizare

”Neștiind cât va dura și ce se va întâmpla acolo, mi-am luat un ghiozdan cu calorii (cookies home-made din ovăz și pudră proteică), un termos cu ceai și un bidon de hidratare, cu apă. Să fie… Plus un încărcător portabil, pentru telefon.”

Procesul de verificare și echipare

”Pe la 8:15, m-am intersectat cu un fost coleg de liceu, care venise de la 6 dimineața (!), «ca să scape mai repede». În cazul lui, a fost o decizie înțeleaptă — mi-a zis că «a durat zece minute și… gata».

Pe la 8:45, am intrat în unitate și am fost direcționat către o zonă cu corturi. După alte 20 de minute de așteptare, am intrat în cortul alocat celor domiciliați în sectorul 1, unde mi s-a cerut cartea de identitate și livretul militar, pentru a li se face copie.

Am fost direcționat ulterior către următorul cort: «ultimul pe dreapta dacă sunteți sănătos, ultimul pe stânga dacă aveți probleme medicale». La acest cort era o nouă coadă, destul de mare, dar m-am bucurat să văd câți rezerviști sunt (încă) fără probleme medicale.

O altă paranteză: lângă corturi era o tonetă cu ceai, cafea etc. (la 1 leu, din câte am înțeles).

După încă 40–45 de minute de așteptare, am intrat în cortul numit «de echipare». Acolo, o doamnă cu un metru de croitorie și un domn cu un pix și un caiet. «Ce înălțime aveți și ce număr la pantofi?», apoi am fost măsurat în jurul capului («54!») și la piept («50!»).

Între timp, a intrat un ofițer și a întrebat dacă ajută să mai «trimită oameni», ca să meargă treaba mai repede. Doamna i-a răspuns că, din păcate, au un singur metru de croitorie…

După aceste măsurători complexe, bucuros că plec pe lumină, că nu am fost cipat și nici trimis pe front, am pornit spre birou.”

Ce crede Andrei Roșu că s-ar putea îmbunătăți

”1. Comunicarea — mai multe informații incluse în ordinul de chemare.

2. O investiție majoră, echivalentul a 0,0000000001% din PIB, în câteva sute de metri de croitorie.

3. Având în vedere «complexitatea» procesului prin care am trecut, o locație mai apropiată de domiciliu ar economisi mult timp. Sau, și mai bine, să se fi rezolvat telefonic sau online. Cred că avem cu toții în casă un metru de croitorie… 🙂”

Mesajul primit din scurt, de la polițiști

”Astăzi am primit (prin poliție, la ușă, în jurul orei 14) un ordin de chemare la exerciții și antrenamente de mobilizare, pentru… poimâine.

Noroc că era cineva acasă – altfel, probabil nu aș fi știut nimic până în ziua respectivă și, probabil, mă alegeam cu o amendă…

După ce am citit documentul, mi-am dat seama că ar fi fost mult mai util dacă ar fi conținut și câteva informații practice, de bun-simț:

• unde exact se desfășoară exercițiile (în cazarmă sau pe teren),
• ce tip de echipament trebuie să aducem,
• dacă trebuie să avem hrană sau apă la noi,
• un număr de contact al unității, pentru întrebări sau clarificări și
• mai ales, să fie trimis din timp, nu cu doar două zile înainte.

Mi se pare important ca oamenii să fie tratați cu respect și transparență, mai ales când vine vorba de obligații legate de armată și mobilizare. Nu toată lumea are o situație simplă – unii lucrează, au afaceri, deplasări, copii, probleme medicale sau locuiesc în alte orașe.

Și cred că ar fi corect ca, pentru cei care din motive morale sau de conștiință nu doresc să participe la eventuale confruntări armate, să fie clar comunicată alternativa legală – serviciul alternativ civil, care este prevăzut de lege.

Exercițiile de mobilizare pot avea un scop legitim – instruirea, organizarea, pregătirea – dar felul în care sunt comunicate și organizate face toată diferența între încredere și confuzie…”